Cândva,demult,într-un sat îndepărtat trăia o mamă împreună cu fiul ei.Mama făcea tot ce-i stătea în putință pentru ca fiul ei,un băiețel de vreo zece anișori ,să fie fericit. La rândul său, John era un băiat ascultător, cuminte,politicos care o ajuta cu dragă inimă pe mama lui la treburile sale. În ultimul timp,însă, băiatul mergând în vizită la prietenii săi observă că mamele amicilor săi aveau niște mâini albe,catifelate și delicate în timp ce mâinile mamei lui erau niște mâini pătate, cu pielea zbârcită si pline de cicatrici. Aceasta îl făcu să privească mâinile mamei sale cu o anumită repulsie . De câte ori pleca la școală, mama avea obiceiul să-l mângâie pe față și pe creștetul capului,îl săruta si-i zicea:” Domnul să te păzească, fiule!”
Īntr-o dimineață, înainte de a pleca la școală, mama se apropie de fiul ei și, ca de obicei,întinse mâinile pentru a-l mângâia. Dar John dădu mâinile mamei sale la o parte și îi spuse:
– Știi, mami,mâinile tale nu sunt ca mâinile celorlalte mame! Apoi,se întoarse și plecă către școală.
Lucrul acesta se repetă câteva zile la rând. Într-un final ,mama îl întrebă pe John ce s-a întâmplat. John îi spuse mamei pe un ton rece,distant:
-Mami,nu vreau să mă mai mângâi. Știi, ai niște mâini așa urâte!Și aș vrea să mai știi că mi -e si rușine să mai ies cu tine in lume.
Mama scoase un oftat adânc și cu o voce tremurândă îi spuse lui John:
– Dragul meu,cândva,si eu aveam ca toate celelalte mame mâini curate,nepatate,fără cicatrici. Erau mâini frumoase ,catifelate si pline de delicatețe. Dar īntr-o zi în timp ce tu dormeai în pătuțul tău în dormitor ,eu m-am dus până la magazin să cumpăr ceva ce-mi era necesar pentru a pregăti ceva de mâncare. Între timp o scânteie a sărit din soba care încălzea dormitorul. În câteva clipe casa era în flăcări. Au venit vecinii dar nimeni nu a îndrăznit să intre înăuntru. Intorcandu- mă chiar atunci si văzând cele întâmplate ,cu ultimile sforțări am intrat în casă prin flăcări si am mers direct către pătuțul din dormitor unde dormeai tu. Chiar atunci flăcările îți cuprinseseră hăinuțele. Deoarece nu aveam nimic la îndemâna, cu mâinile goale am stins focul de pe hăinuțele tale,te-am luat la piept și te-am scos afară. Te-am salvat,dragul meu,dar mâinile mele au suferit arsuri grave. Am fost internată în spital câteva luni,medicii mi-au făcut tot ce au putut dar cicatricile au rămas.
Mișcat până în adâncul ființei de cele auzite, John izbucni în lacrimi si in hohote de plâns îi spuse mamei:
– Mami,de ce nu mi-ai spus asta până acum? Mami,te rog,iarta-mă!
Știi, mami, tu ai cele mai frumoase mâini pe care le-am văzut vreodată!
E emoționantă povestirea,nu-i așa?
Mai cunosc ,însă, o altă povestire la fel de emoționantă.
Acum două mii de ani în urmă, în Bertleemul Iudeii s-a născut un Prunc numit Emanuel,care avea să mântuiască pe poporul Său de toate păcatele sale. Pruncul a crescut și s-a maturizat. Pe oriunde mergea făcea numai bine.Mâinile Sale plăpânde si delicate au împărțit binecuvântări pretutindeni. Mâinile Sale au binecuvântat copilași, au vindecat bolnavi,au înviat morți, au împărțit hrană la cei înfometați. Mâinile Sale s-au înălțat în rugăciune în folosul altora. Și ,totuși,la un moment dat ,mulțimea ațâțată de cărturarii, fariseii si preoții vremii a hotărât să-l omoare.Astfel,omul Acela a fost asezat pe lemnul noduros al unei cruci pe dealul Golgotei,mâinile acelea care au fost folosite doar pentru a binecuvânta i-au fost întinse pe cruce și niște oameni fără de milă au luat cuie,au luat un ciocan și-au început să bată cuiele în palmele delicate ale Mântuitorului. Pe măsură ce cuiele au străpuns palmele lui Isus ,dureri de nedescris i-au cuprins ființa și picături de sânge au început să șiroiască din rănile deschise. Cu siguranță, cunoașteți finalul. Isus moare,dar după trei zile înviază.Isus este Cel ce obține biruință asupra morții, este Cel viu în vecii vecilor dar semnele răstignirii i-au rămas. Mâinile Sale sunt pline de cicatrici.Semnele cuielor ,încă, se afla pe palmele Sale. Nu știu dacă ai meditat vreodată la acest tablou,dar te rog încearcă să privești la mâinile Sale. E posibil să nu îți placă, e posibil să îți întorci privirea de la cicatricile din mâinile Sale, dar ele sunt dovada faptului că El te iubește. În Vechiul Testament proorocul Isaia în capitolul 53 prezintă esența
întregii Evanghelii:
Isaia 53
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
Rănile din mâinile Sale sunt dovada cea mai evidentă a dragostei Sale pentru tine. Tot în cartea acestui prooroc mai citim:
Isaia 49
16. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele.
Numele tau este gravat pentru totdeauna în mâinile Sale.
Atât de mult te iubește că vei rămâne pentru veșnicii săpat pe mâinile lui Isus! Nu-i așa că e minunat?
Contemplând la acest tablou n-ai ajuns la concluzia că cele mai frumoase mâini sunt mâinile lui Isus?
Hei,ce spui?
Publicat de pe WordPress pentru Android
Beautiful story. Is it from a folk story of your country? When I wrote about the scars in my poems it was Jesus I referred to, because He only understands the pain of scars of our sacrifice to Him.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Yeah. I think it is no a coincidence that you have written about Jesus’ scars.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
He has been my anchor though all the troubled times. That’s why I appreciate your connection to biblical references to your lovely stories.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
It is my desire to make a connection between earthly things and heavenly ones.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
And so you have. It’s my fortune to come across your writing. I enjoy using stories to illustrate situations when I teach my kids.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Praised be The Lord!
If you visit my blog,you will find more interesting stories!
ApreciazăApreciat de 1 persoană