INTREBĂRI CU PRIVIRE LA DUMNEZEU

Dragi prieteni,bun regăsit tuturor!

În umblarea noastră pe acest pământ, de-a lungul existenței noastre umane, nenumărate întrebări  se ridică cu privire la lucrurile ce ne înconjoară.Însă, nu rareori,mulți dintre noi avem întrebări cu privire la Dumnezeu. Și de multe ori aceste întrebări rămân fără răspunsuri,nu pentru faptul că nu ar exista raspunsuri la ele ci pentru faptul că noi nu suntem dispuși să studiem pentru a afla mai multe despre El.

Cândva demult,īntr-o țară îndepărtată trăia un împărat care se confrunta cu aceleași întrebări cu care ne confruntăm si noi. Ca împărat gustase si văzuse tot ce se poate gusta și vedea  pe acest pământ. Însă cu cât îmbătrânea cu atât mai mult i se vedea pe chip o mâhnire tot mai accentuată. La un moment dat s-a adresat demnitarilor săi și le-a spus.
– Tot ce mi-au dorit ochii am văzut în lumea aceasta. Ceva însă în lumea asta nu am văzut- pe Dumnezeu! Și acum vreau să Îl văd pe Dumnezeu. Deci,dacă nu mi-l veți arăta pe Dumnezeu veți fi decapitați. Și nu uitați: aveți răgaz o perioadă de trei zile!
Tristețea se instalase pe fețele sfetnicilor,a preoților și a tuturor boierilor de la curte. Cerința împăratului li se părea absurdâ.Cum ar fi putut ei ca oameni sa-i arate împăratului pe Dumnezeu? Pe măsură ce timpul se scurgea o liniște tot mai adâncă se așternea la curtea împăratului. În sfârșit, au trecut cele trei zile și toți demnitarii își așteptau tragicul sfârșit.
Deodată, un tânăr păstor se înfățișă înaintea împăratului si-i spuse:
-Măria-Ta sunt aici tocmai pentru ați îndeplini dorința.
-Bine,a spus imparatul, dar fii atent ca dacă nu reușești, acolo unde îți sunt picioarele,acolo îți va sta capul.
Fiind o zi însorită de vară, tânărul păstor îl invită pe împărat să iasă afară. Acolo,arătându-i soarele ce strălucea în toată puterea îi zise împăratului:
– Împărate, te rog privește în sus la soare!
Împăratul  a vrut ca să arunce o privire spre soare,dar razele orbitoare l-au silit să-și întoarcă privirea īntr-o altă direcție.
-De ce ți-ai întors privirea ,împărate?
-Nu pot să mă uit la soare,tinerelule!
-Atunci cum vrei să-l vezi pe Dumnezeu, împărate? Dacă,nu poți să te uiți la soare,care este doar a licărire a slavei Sale,cum ai gândit ,împărate, ca poți să-l vezi pe Dumnezeu?
– Văd ca ești un tânăr isteț. Știi ,vreau să-mi mai răspunzi la o întrebare:Ce a fost înainte de Dumnezeu?
Tânărul s-a gândit câteva momente apoi a răspuns:
-Măria-Ta,îți fac si eu o cerere: te rog începe să numeri!
Împăratul începu să numere:
-Unu,doi,trei,patru,cinci…
-Nu,împărate,nu așa! Începe să numeri înainte de unu!
-Cum așa? Nu știi că înainte de unu nu este nimic?
-Bine ai răspuns ,împărate! Să știi că nici înainte de Dumnezeu nu a fost nimic!
Acest răspuns a plăcut și mai mult împăratului. În cele din urmă acesta a zis:
-Știi,mai am o singură întrebare: ce face Dumnezeu?
-Cu plăcere o să-ți răspund și la această întrebare,împărate. Dar înainte de aceasta ,te rog să binevoiesti să facem un schimb de haine.
Împăratul s-a dezbrăcat de hainele împărătești si a făcut schimb cu hainele păstorului. Apoi tânărul a zis împăratului:
-Exact asta a făcut Dumnezeu. A venit pe pământ și a îmbrăcat natura umană pentru ca noi oamenii să ne facem părtași de natură divină.
Atât de mult a plăcut acest răspuns împăratului, că în final a zis:
-Da ,tinerelule ,acum îl văd pe Dumnezeu!

Tu, iubite cititor,ce spui?
Ai reușit să-l vezi pe Dumnezeu?